Am citi de curand un interviu cu Radu Georgescu, "Romanul care i-a vandut un antivirus lui Bill Gates". Excelent interviul.
Una din intrebari, fara legatura cu IT-ul... mi-a trezit amintiri vii:
«-De ce va este teama in Romania?
-De cainii vagabonzi.»
Da... le e teama multora dintre romani. Si mie.

Merg acasa. Trec prin parcul de leagane. O mama tipa la un copil care se joaca in nisip. A pus mana pe un r*** uscat de caine. Trec pe langa spatiul verde din fata blocului. Ah pute pute a hoit… iar a murit un caine in boschet. Da, uite muste. Trec prin tronson… muste si r*** de caine de nu stiu pe unde sa calc. Au vecinii caini si pentru ca ii scot prea tarziu… nu mai ajung sa faca in parcul de leagane in nisip… si isi dau drumul in tornson. Iar muste, iar pute. Cinci-sase caini stau la intrarea blocului si maraie. Imi atin calea. Trebuie sa stau calma si sa ma uit in alta parte. Nu am mancare la mine asa ca poate scap. Ma chinui sa intru in propriul meu bloc, in propria casa. Urc in bloc. Un caine la parter pe pres. Un caine la Etaj 1 pe pres. In fata usii sta o cutie de conserva cu resturi de mancare care put. Nu e nimic, oricum pute peste tot a excremente si a caine jegos de tomberon. Nici nu ma agit sa gonesc cainii din scara. Oricum ii baga iar la 12 noaptea vecina. Femeie buna. Intru in casa. Aud ceva care s-a pleostit de frunzele copacului din fata geamului. Sunt bucati de paine inmuiata in mancare prelingadu-se. Acum si copacu e imputit. Asta e, a aruncat vecina de la 4 mancare la caini. Bine ca nu m-am trezit cu un os unsuros in cap. Ce tare e vecina!... nu mai trebuie sa duca gunoiul plus ca a facut o fapta buna. Deci sa ma culc. E cald. Deschid geamul. Nu pot sa dorm… latra cainii. Or sa adune sobolanii de la subsol resturile aruncate. Cainii se pare ca au treaba sa latre si sa schelalaie.
Cred ca este perceputa gresit libertatea si protectia animalelor.In Bucuresti, lucram prin Pipera. Cel mai greu a fost sa intru in cladire cand am avut interviu. Apoi am invatat sa vin la ora optima, dupa ce oamenii buni hraneau cainii. Cand sarea la cate un nefericit haita faceam ca toata lumea... ocoleam scena.
In ianuarie 2006 un om a murit in plin centrul Bucurestiului, atacat de un caine vagabond.
Nu a fost nici primul, nici ultimul incident grav. E incredibil ca tot ce s-a intamplat a fost ca milioane de romani sa ridice vocea in apararea cainilor vagabonzi. Vor sa se cheltuie sume uriase pentru vaccinare si castrare ca sa fie iar retrimisi pe strada!!! Sunt aproximati 200.000 de caini numai in Bucuresti. O astfel de campanie e deja imposibila. In timp ce cateva sute de cadre specializate castreaza cateva mii, restul se isi dubleaza numarul in cateva luni.
Sunt zeci de specii pe cale de disparitie, padurile sunt defrisate, dar pentru astea nu are nimeni bani... Oameni atacati, cosuri de gunoi rasturnate de cainii flamanzi, purici, zapada in parcuri plina de r**** de caine, lesuri de caini calcati sau nu de masini = peisaj romanesc urban.
Planul cu castrarea si repunerea in libertate e ca si cum cineva ar dori sa interzica otrava de sobolani, sa ii adune pe toti sa ii castraze si sa ii vaccineze. Sobolanii sunt la fel de “folositori” si se inmultesc cu acelasi succes ca si cainii vagabonzi.
M-a muscat odata un caine vagabond si mi-a dat sangele. Nu a latrat, a venit din spate, fara avertisment si a sarit direct sa muste. M-am dus pentru vaccin anti-tetanos. Era coada. O femeie cu o fetita in brate cu mana sangerand. Mi-am amintit cu tristete de urmatoarea parere caraghioasa: “Numai pe oamenii rai ii musca cainele. El simte omul.”. Absolut. Politia de pe tot mapamondul e incompetenta. Folosesc ei cainii pentru depistat urme dar asta e nimica toata. Detectorul de infractori ar fi o haita de caini vagabonizi flamanzi. Suspectii sunt pusi la zid. Cei la care sar cainii sa ii muste sunt omenii rai. Da da da, cainii vagabonzi sunt cei mai buni psihologi si clarvazatori. De altfel si pe politisti ii latra cainii. Oameni rai! Si oamenii care merg pe bicicleta sunt tot oameni rai. Si cainii care latra la masini... simt oamenii rai din masina. Clar!
M-am gandit de multe ori sa infiintez o organizatie de educare si trezire la realitate in privina cainlor…dar am renuntat intelegand ca nu sunt destui adepti. Oricat as incera sa imi inchipui pana unde se va merge... simt ca imi depaseste imaginatia... Cred ca inspaimantatoarea
moarte a omului de afaceri Hajime Hori a adus o pata de nesters Romaniei.
Am gasit pe unele forumuri
cateva pareri care mi-au trezit sperante. Nici in EUROPA si nici in USA, eu nu am vazut caini vagabonzi. Si e o idee buna. Cainii abandonati de stapani care nu gasesc adoptie sunt eutanasiati. Are cineva o idee mai buna? Care?